Soțul meu își joacă viața la păcănele de 4 ani. Primesc zilnic amenințări din cauză că el nu-și mai poate plăti datoriile

Datoriile la jocurile de noroc online depășesc veniturile soțului meu!

Sunt separată momentan de soțul meu. Nu știu dacă să fac pasul definitiv spre divorț sau să mai încerc să repar ceva ce, în sufletul meu, știu că e deja distrus. Am iubit acest bărbat, am crezut în noi, am făcut un copil împreună, un copil care mă tem că nu va avea un viitor în acest ritm.

Nu numai că nu o să am ce să îi las moștenire, dar nici nu va avea ce model să ia de la tatăl lui. Cert este că în ultimii patru ani, jocurile de noroc l-au transformat într-un străin pe care nu-l mai recunosc.
Totul a început „nevinovat”, cu câte o oră la păcănele după muncă. „Doar mă relaxez”, îmi spunea el.

Apoi, serile au devenit nopți întregi petrecute în mediul online. Jocurile de noroc din mediul online sunt mai rele decât orice. Acolo nu ai opreliști! Faci plată după plată din salariu, de pe cardul de credit, transferi bani de pe cardul soției, numai să îți faci damblaua. Salariile dispăreau, apăreau minciuni și datorii mici, care se transformau rapid în sume mari. De fiecare dată promitea că se oprește, numai că de fiecare dată mă mințea.

Dependența de jocuri de noroc face victime în rândul puștilor! Asociația Salvați copiii trage un semnal de alarmă! Statisticile sunt îngrijorătoare!

Soțul meu a făcut credit fără să îmi spună pentru a plăti datoriile la cămătari! Suntem amenințați cu moartea!

Punctul de rupere a venit acum câteva luni, când am descoperit că făcuse un credit de 50.000 de lei pe ascuns. Nu pentru casă, nu pentru copil, nu pentru vreo urgență medicală, ci pentru a acoperi o datorie uriașă la cămătari. Pierduse atât de mulți bani, încât oamenii aceia îl amenințaseră direct că îi vor distruge mașina sau vor face rău cuiva din familie. Cuiva, cui? Mie, copilului, mamei lui...

Așa că a luat creditul fără a-mi cere acordul, fără a mă anunța măcar. Jumătate din sumă a dat-o cămătarilor, doar ca să mai câștige timp. Cealaltă jumătate... a jucat-o din nou, cu speranța absurdă că își va recupera pierderile. A pierdut tot și astfel a adâncit groapa în care eram amândoi.

De atunci, eu sunt cea care primește apeluri și mesaje de amenințare. Voci reci, fără chip, îmi spun că dacă nu-l conving să plătească sau nu plătesc eu, cineva din familia mea „va avea de suferit”. Nu mai ies din casă fără să privesc în toate părțile. Mi-e frică pentru viitorul copilului meu. Nu mai dorm fără să verific de trei ori ușa. Trag jaluzelele și mă uit prin crăpătura lor să văd dacă mă urmărește cineva afară. Cum o fi intrat în acest joc murdar?

În concediul de maternitate am devenit dependentă de jocurile de noroc. Am ajuns să pariez banii pentru scutecele copilului

Mi-a promis de multe ori că se lasă de păcănele, dar mereu a urmat ceva mai rău după împăcare
Mă simt prinsă într-o cușcă și nu pot să nu mă întreb dacă îl iubesc pe tatăl copilului meu? Poate că undeva, în mine, mai există o fărâmă din dragostea de altădată. Dar ceea ce simt acum este mai degrabă milă și furie. Știu că dependența de jocuri este o boală, nu doar „lipsă de voință”. Dar asta nu îmi alină spaima și nu îmi protejează copilul.

Am ajuns să mă întreb în fiecare zi dacă să aleg să rămân lângă un om bolnav, în speranța că se va vindeca, sau să aleg să plec, chiar dacă asta înseamnă să rup definitiv familia pe care am visat-o. Eu nu pot sta cu un soț dependent și să îmi țin copilul în siguranță.

Nu știu dacă am să găsesc curajul să fac pasul final. Dar știu că astăzi, prioritatea mea nu mai este căsnicia, ci este copilul meu. Din păcate nu mai am părinți care să mă susțină, ambii fiind despărțiți, în alte căsnicii, abia dacă mai țin legătura cu ei. Soțul meu era lumea mea, iar lumea mea a fost spulberată de înșiruiri de fructe și șeptari pe ecran...